Cronica negrăitului timp

"Versurile Ginei Șerbănescu din volumul Cronica negrăitului timp se desfășoară la granița dintre rugăciune și reflecție, acolo unde rostirea devine o formă de contemplație, iar experiența credinței este trăită ca proces al unei cunoașteri participative. La răscrucea dintre timp și veșnicie, se aprinde în noi dorul de a trăi în preajma Adevărului, chiar dacă încă rătăcim în afara rugului aprins al sfințeniei lui Dumnezeu. În fluxul muzicii poematice, rugăciunea alunecă în inimă, pulsând în ea ritmic, asemenea unei respirații a ființei. Pe fondul unei închinări discrete, cuvintele împletesc așteptarea cu pregustarea, bucuria cu suferința, într-un joc de lumini și umbre în care vibrează tensiunea dintre deja și nu încă. Dramatismul existențial, înfățișat în succesiunea de amorțiri și treziri succesive, descoperă sensul vieții-în-orizontul-morții ca trecere spre hotarul de taină al întâlnirii cu Divinul."  (Florin Caragiu)