Școala martiriului

„Martiriul este o mărturie despre dragostea Sfintei Treimi, a Maicii Domnului, a sfinților, ce constituie liantul duhovnicesc al familiei cosmice: umanitate, îngeri, natură. Iar modul de a fi al iubirii în lume este smerenia, cea care are ca esență gestul iconic de privire a oamenilor, a îngerilor, a ființelor naturii ca pe un alt sine, purtător de logos și chip dumnezeiesc. Pentru rodirea acestei iubiri, martirul își sfințește viața sa întru adevăr, după asemănarea lui Hristos (Ioan 17, 19). În condiția actuală a lumii, lumea este marcată indefinit de angoasa nevederii lui Dumnezeu, ce se traduce prin simțământul de singurătate existențială și nostalgia intensă a chipului după Arhechipul divin. Viața trăită în orizontul martiriului, ca mărturie a dragostei lui Dumnezeu, este asemuită unei treceri prin chinurile facerii spre a afla vederea lui Dumnezeu – singurul lucru care poate stinge tristețea apăsătoare a acestei singurătăți transcendentale – și bucuria inimii, pe care „nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 22). (…) În creștinism, realitatea eshatologică nu este întâmpinată printr-o simplă proiecție mentală în viitor, ci este actualizată liturgic prin împărtășirea de viața sacramentală a Bisericii, de lucrarea Duhului Sfânt în Trupul lui Hristos în care putem afla, deja, seva învierii și a vieții veșnice. Pregustarea realității eshatologice este ceea ce ne orientează iconic spre mântuirea privită ca desăvârșire în unire cu Dumnezeu, conferind un chip pascal finalului vieții noastre.” (Florin Caragiu)