Despre isihasm și mistici metafizice - convorbiri (vol.I)

Volumul este rodul unor întâlniri care nu și-au ascuns intenția de a evidenția isihasmul, preponderent structura viziunii mistice isihaste, în raport de perspective mistice metafizice, în special față de schema metafizică a Posibilității universal, de expresie ezoterică guenoniană, care este o referință recurentă în volum. Situarea asumată a isihasmului în spațiul mistic metafizic implică nedisimulat o mișcare apologetic, configurată într-o paradoxală încercare de identificare dinamică a sa într-o formă de iconare in actu. Viziunea isihastă, ce se articulează poliform, în diverse unghiuri deschise de planuri contextuale, prin incizii ideatice, tematice, este la vedere una tributară moștenirii isihaste, actualizată iscusit, mistagogic, de Avva Ghelasie, isihastul de la Frăsinei. Textul exprimă, de altfel, și o discretă reverență față de acest legendar, mirabil iconar mistic din Carpați. (Pr. Neofit)

Întâlnim, la Părintele Ghelasie, un tip de mărturisire care nu evită întâlnirile, care nu refuză dialogul, care iese cu deplină, densă şi consistentă deschidere în întâmpinarea realităţii-mentalităţii celuilalt, oferind, construind hotare-punţi lămuritoare, acurate repere, profunde arhechipări/arhetipări identitare. Se poate remarca, totodată, o apologetică desfăşurată, nu doar pe celestul tărâm teologic, ci şi pogorâtă, extinsă în diverse domenii sau componente asociate existenţei umane curente, în psihologie, medicină, nutriţie, de pildă. În acelaşi timp, este inevitabil de surprins o forţă apologetică, avansată, mai cu seamă, pe frontul interferenţelor mistice, pe câmpul practicilor şi experienţelor spirituale, mai vechi sau mai noi, reiterate, proliferate în prezent, şi inevitabil incidente, într-o formă sau alta, cu isihasmul, mistica ortodoxă, autentică. Răspunsul mărturisitor, apologetic al isihastului este unul care are capacitatea, profunzimea şi claritatea transpunerii în raport de contextul contemporan, care nu mai este cel al disputei din sec. XIV, când isihasmul, sau mistica isihastă a fost pusă în raport cu raţionalismul filosofic, cu mentalităţi scolastice. Astăzi, contextul provocator, de primă miză, este altul, anume cel ce stârneşte un raport al misticii isihaste cu alte, varia mistici. De aici şi o asumată, o explicit afirmată preocupare a isihastului pentru evidenţierea misticii isihaste vizavi de acest context, care presupune, implică nevoia de identificare şi conturare a isihasmului în actualitate. Însă, pentru a putea răspunde potrivit, neconfuz, nesincretic, neredundant contextului, provocarea actualităţii isihasmului este, totodată, o provocare care reclamă aprofundarea în complexă articulare şi a unei viziuni isihaste, una care atrage cu sine un real parcurs mistagogic, unul revelator în chip paradigmatic, înnoitor. (Părintele Neofit)