Despre Spiritualitatea poporului român. Tușe, Întru-chipări. Convorbiri.

„Este fundamentală retrezirea sau resuscitarea fondului de trăire, refacerea conștiinței prezenței lui Dumnezeu în viața noastră. În caz contrar, rămânem într-o caricaturizare a tradiției. Patinăm într-un mimetism care nu mai are substanță, nu mai are combustibil, chiar dacă poți spune că genetic încă este o inerție care, cumva, te mai împinge înainte. Dar nu mai ai acces la sursa aceea care te hrănește cu adevărat, iar rezervoarele noastre, ale fiecăruia, sunt și limitate și cam golite. Trebuie revenit la acea reîncărcare a rezervoarelor cu acel combustibil de la sursă, originar, care poate să ne ducă dimpreună înainte pe direcția țintită, cea a învierii. Iar această resursă este una care, trebuie să zicem, este transcendentă, arhechipală, indestructibilă. Nu se reduce la potențialitățile și capacitățile noastre. Extraordinar este faptul că există conștiința vie că sufletul este o realitate cu adevărat, că sufletul este nemuritor și indestructibil tocmai pentru că este chip după chipul lui Dumnezeu. Și atunci viața capătă o altă forță și consistență, își arată sensul plinitor, țărmul odihnitor” (Părintele Neofit).